Definiția cu ID-ul 513917:
Etimologice
vandrălău (-ăi), s. m. – Haimana, golan. – Var. vandraș, vandroc(aș). Mag. vándor(ló), cf. Candrea; dar probabil apropiat fonetic de handrălău. În Trans. și Banat.
vandrălău (-ăi), s. m. – Haimana, golan. – Var. vandraș, vandroc(aș). Mag. vándor(ló), cf. Candrea; dar probabil apropiat fonetic de handrălău. În Trans. și Banat.