O definiție pentru vandrălău


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vandrălắu (-ắi), s. m. – Haimana, golan. – Var. vandraș, vandroc(aș). Mag. vándor(ló), cf. Candrea; dar probabil apropiat fonetic de handrălău. În Trans. și Banat.

Intrare: vandrălău
vandrălău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vandrălău
  • vandrălăul
  • vandrălău‑
plural
  • vandrălăi
  • vandrălăii
genitiv-dativ singular
  • vandrălău
  • vandrălăului
plural
  • vandrălăi
  • vandrălăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)