vandabilitate s. f. (com.) Însușirea de a se vinde ușor ◊ „O contradicție între vandabilitate și inovările în domeniul formei.” Sc. 1 III 64 p. 2. ◊ „Se pare însă că în ultimul timp gheața a fost spartă și că neîncrederea în «vandabilitatea» (frumos barbarism, nu-i așa?) culegerilor de epigrame a mai scăzut.” Luc. 24 III 79 p. 6 (din vandabil + -itate; cf. engl. vendability; DMM; DEX-S)