vancoș sn [At: ALR II, 6745/346 / V: ~ă sf, ~ngoș / Pl: ~e / E: mg vánkos] 1 (Trs) Bucată de lemn pe care se sprijină cepul grindeiului de la roata morii Si: (îrg) broască (27), perinoc, pernă. 2 Fiecare dintre cele două bârne care se află la capetele carului la joagăr și care au rol de sprijinire și de fixare a bușteanului Si: (reg) pernă, podval². 3 (Reg; îf vancoșă) Pilotă.