valos sn [At: (a. 1717) IORGA, D. B. II, 106 / V: ~las (A: nct), ~t, vălaș (A: nct), volast (A: nct), vol~ / Pl: ~uri / E: mg válasz (Ac választ)] 1 (Trs; Mar) Răspuns². 2 (Olt; Trs; îe) A-și da ~ul A-și descărca sufletul. 3 (Olt; Trs; îae) A se destăinui. 4 (Mun; îae) A-și da arama pe față. 5 (Mun; d. oameni; îae; șîf a-și arăta ~ul) A-și arăta puterea. 6 (Mun; d. terenuri cultivate; îae; șîe a-și arăta ~ul) A da recolte mari.

valos m. berbece scopit. [Origină necunoscută].

valas sn vz valos

valost sn vz valos

văios, ~oasă a [At: CANTEMIR, HR. 426 / V: (înv) vălos / Pl: ~oși, ~oase / E: vale² + -os] (D. terenuri) 1 (Înv) Cu (multe) văi² (1). 2 (Înv) Străbătut de o vale² (1). 3 (Reg; pex) Povârnit².

vălaș² sn vz valos

vălos, ~oasă a vz văios

volast sn vz valos

volos s vz valos

volst sn vz valos

văios, -oasă adj. (înv.; despre terenuri) Care este străbătut de o vale; cu multe văi. • pl. -oși, -oase. și vălos, -oasă adj. /vale + -os.

vălos, -oasă adj. v. văios.

văĭós, -oásă adj. Cant. Plin de văĭ.

valos, valoși, s.m. (înv. și reg.) berbece scopit.