valos sn [At: (a. 1717) IORGA, D. B. II, 106 / V: ~las (A: nct), ~t, vălaș (A: nct), volast (A: nct), vol~ / Pl: ~uri / E: mg válasz (Ac választ)] 1 (Trs; Mar) Răspuns². 2 (Olt; Trs; îe) A-și da ~ul A-și descărca sufletul. 3 (Olt; Trs; îae) A se destăinui. 4 (Mun; îae) A-și da arama pe față. 5 (Mun; d. oameni; îae; șîf a-și arăta ~ul) A-și arăta puterea. 6 (Mun; d. terenuri cultivate; îae; șîe a-și arăta ~ul) A da recolte mari.

valos m. berbece scopit. [Origină necunoscută].

vălos, ~oasă a vz văios

valós, valóși, s.m. (înv. și reg.) berbece scopit.