3 definiții pentru validitare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

validitare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 15 / Pl: ~tări / E: validita2] (Rar) 1-3 Validare (1-3).

VALIDITÁRE, validitări, s. f. (Rar) Validare; confirmare, dovedire. Poate să ceară o validitare foarte anevoioasă pentru alții. GHEREA, ST. CR. II 15.

VALIDITÁRE, validitări, s. f. (Neobișnuit) Validare. – Din validare (după validitate).

Intrare: validitare
validitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • validitare
  • validitarea
plural
  • validitări
  • validitările
genitiv-dativ singular
  • validitări
  • validitării
plural
  • validitări
  • validitărilor
vocativ singular
plural

validitare

etimologie:

  • validare
    surse: DLRM
    • după validitate
      surse: DLRM