validare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~dări / E: valida] 1 (Jur) Recunoaștere a legalității unui act, a unei acțiuni juridice, a unei alegeri Si: (rar) validitare (1), (înv) validație. 2 Recunoaștere a justeții unui argument, a unei ipoteze etc. Si: (rar) validitare (2). 3 Confirmare a temeiniciei unei demonstrații, a unei teorii etc. Si: (rar) validitare (3).