VALET, valeți, s. m. 1. (Ieșit din uz) Servitor la casele boierești, ale cărui sarcini erau legate de persoana stăpînului sau a altui membru al familiei; fecior (3). Era un domn cărunt... cu toate grijile mărunte ale persoanei sale încredințate unui valet de neam francez. C. PETRESCU, R. DR. 98. Valeții în livrele galonate... păreau niște statui. BART, E. 39. 2. Fiecare dintre cele patru cărți de joc pe care este înfățișată figura unui cavaler; fante. Cărți de joc unse la suprafață; rigi pe jumătate șterși, valeți pătați de muște, asul de cupă refăcut de mînă cu cerneală violetă. BASSARABESCU, V. 32. Domnilor, puneți cărțile gata Valet cîștigă... zece pierde. NEGRUZZI, S. III 107.