valență s.f 1 (chim.) Proprietate a unui element sau a unui radical de a se combina, în proporții definite, cu alți atomi sau radicali, elementul de referință fiind hidrogenul; numărul de atomi de hidrogen sau de echivalenți ai acestuia cu care un element sau un radical se poate combina. ◊ Liniuță de valență = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor sau radicalilor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule sau ai unui radical. 2 Fig. Valoare, însușire; semnificație; posibilitate (de dezvoltare). A remarcat valențele artistice ale tînărului. 3 (lingv.) Capacitate de combinare a unui cuvînt cu alte cuvinte, în funcție de conținutul noțional și semantic al acestuia. Cuvintele moștenite din latină au o valență deosebită. 4 (biol.) Valență morfologică = capacitate de diversificare morfologică a speciilor în procesul de transformare a unora în altele. • pl. -e. /<fr. valence, lat. valentĭa, -ae, it. valenza.