VAICĂR, vaicăre, s. n. (Regional) Faptul de a se văicări; strigăt de durere. Erau niște țipete și niște vaicăre, de-ți rupea inima de jale. ȘEZ. II 161. ♦ Situație de pe urma căreia cineva are de suferit; belea pe capul cuiva. Că altfel, dacă ar fi sănătos, mare vaicăr ar fi, de ciudos ce-i el pe Caraoschianu. I. CR. IV 207.