VAGON, vagoane, s. n. 1. Vehicul care circulă pe șine și servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. Așezați pe băncile de lemn ale vagonului, moții privesc munții. BOGZA, A. Î. 127. De la fereastră, din vagon, Văd satul alb sclipind în zare... Un șuier lung... Tresar mișcat... Simt inima bătîndu-mi tare. IOSIF, V. 43. Se arată plini de veselie la fereastra vagonului. CARAGIALE, N. S. 66. Ne-am suit în vagon. NEGRUZZI, S. I 324. ◊ (Urmat de determinări arătînd felul, scopul, folosința) Urmează amănunte de drum, peisagiul, vagonul-restaurant, vagonul de dormit. C. PETRESCU, Î. II 258. De la Dresda încolo au vagon-restaurant pînă la Viena. CARAGIALE, O. VII 23. Vagon-cisternă v. cisternă. Vagon basculant v. basculant. Vagon direct v. direct². Vagon de clasă v. clasă (IV 1). ♦ Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, nefiind grupate în jurul unui hol central. Casa mătușii ei este sistem vagon. CAMIL PETRESCU, U. N. 168. 2. Cantitate (de cereale, de lemne etc.) care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. Magazie cu o capacitate de zece mii de vagoane.