vacuf sn [At: (a. 1715) ARHIVA R. II, 8/16 / V: (îvr) vacf / Pl: ~uri / E: tc vakuf, vakf] 1 Așezământ religios musulman. 2 Proprietate a unui vacuf (1) provenită din donații și scutită de dări. 3 Donație făcută unui vacuf (1).

vacuf s.n. (relig.) Așezămînt religios musulman. ♦ Proprietate a unui asemenea așezămînt, provenită din donații și scutită de dări. ♦ Donație făcută unui astfel de așezămînt. • pl. -uri. /<tc. vakuf, vakf.

vacúf n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] vakf și vakyf; ngr. vakúfi, bg. vakyf; fr. vakouf). Proprietate posedată de o geamie și provenită dintr’o donațiune.

vacf sn vz vacuf

vacuf (-furi), s. n. – Fundație de binefacere. – Mr. văcufe. Tc. vac(u)f (Tiktin), cf. ngr. βαϰούφιον, bg. vacăf, sb. vakup.