2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRVÚȚ s. n. v. vârfuț.

VÂRFÚȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uf.

vârfuț sn [At: F (1890), 199 / V: ~rvuț / Pl: ~uri, ~e / E: vârf + -uț] 1-4 (Pop; șhp) Vârfușor (1-4). 5-6 (Pop; șhp) Vârf (17) (puțin înalt). 7-8 (Reg; șhp) Vârf (59) (mic) de bici.

VÂRFÚȚ s. n. Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uț.

VÎRFÚȚ, vîrfuțuri, s. n. Vîrfuleț. Astă-vară ce-am vărat Pe-un vîrfuț de munte nalt Cu murguțul de furat, Cu puica necununat. ANT. LIT. POP. I 77. Cîntă puiul cucului în vîrfuțul nucului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. – Variantă: vîrvúț (ȘEZ. I 290) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vârfúț s. n., pl. vârfúțuri

Intrare: vârvuț
vârvuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vârfuț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârfuț
  • vârfuțul
  • vârfuțu‑
plural
  • vârfuțuri
  • vârfuțurile
genitiv-dativ singular
  • vârfuț
  • vârfuțului
plural
  • vârfuțuri
  • vârfuțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârvuț
  • vârvuțul
  • vârvuțu‑
plural
  • vârvuțuri
  • vârvuțurile
genitiv-dativ singular
  • vârvuț
  • vârvuțului
plural
  • vârvuțuri
  • vârvuțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vârfuț vârvuț

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Astă-vară ce-am vărat Pe-un vîrfuț de munte nalt Cu murguțul de furat, Cu puica necununat. ANT. LIT. POP. I 77.
      surse: DLRLC
    • Cîntă puiul cucului în vîrfuțul nucului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vârf + sufix -uț.
    surse: DEX '09 DEX '98