vârghină sf [At: DDRF / V: bâr~, ~rdină, var~, ~rgină, virgină, vur~ / A și: ~ghină / Pl: ~ni, ~ne / E: vsl върлина] 1 Element de construcție din lemn (lung și gros) folosit la realizarea scheletului unor construcții (temporare ori rudimentare) Vz bârnă, grindă. 2 (Trs) Leaț transversal la gard. 3 (Mar) Prăjină de care se atârnă cașul la stână. 4 (Mar) Leasă pe care se pune cașul la scurs. 5 (Reg) Fiecare dintre cei doi drugi paraleli în care se fixează fusceii la scară Si: carâmb (10). 6 (Trs) Stinghie la unele obiecte de mobilier. 7 (Reg) Penis. 8 (Mar) Cumpănă la fântână. 9 (Mar; pex) Fântână cu cumpănă. 10 (Mar) Prăjină care leagă ciutura de cumpăna fântânii. 11 (Reg) Găleată la fântână. 12 (Reg) Cobiliță (1). 13 (Trs; Mun) Loc unde se unesc bârnele la colțurile casei Si: (pop) cheotoare (8). 14 (Trs; Mun) Spațiu gol între bârnele sau scândurile unei construcții. 15 (Reg) Scorbură.

varghină sf vz vârghină

vărdină sf vz vârghină

vârdină sf vz vârghină

vârgină sf vz vârghină

virgină sf vz vârghină

vurghină sf vz vârghină

vîrghe și -ie f., pl. ĭ (lat. vĭrgula, de unde s’a făcut *verghe, apoĭ vîrghe. V. vargă. Cp. cu pîrghie). Băț, cĭomag. Par. – Și vîrghină, la Vicĭŭ -ínă, pl. ĭ, capătu bîrneĭ ĭeșit din zid, stinghie.

vârghină, vârghini, s.f. (reg.) capătul bârnei, ieșit din zid; stinghie.