4 definiții pentru vânătorime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime.

VÂNĂTORÍME s. f. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor. – Vânător + suf. -ime.

vânătorime sf [At: CIHAC, I, 315 / E: vânător + -ime] (Csc) Mulțime de vânători (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii

vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii

Intrare: vânătorime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânătorime
  • vânătorimea
plural
genitiv-dativ singular
  • vânătorimi
  • vânătorimii
plural
vocativ singular
plural

vânătorime

  • 1. Mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Vânător + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09