5 definiții pentru vâlcioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vâlcioa sf [At: MUREȘANU, P. 7/15 / Pl: ~re / E: vâlcea + -(i)oară] 1-2 (Pop; șhp) Vâlcelușă (1-2). 3-6 (Rar; șhp) Vâlcea (5-6) (mică).

vîlcioa s.f. (pop.) Vîlcelușă. • pl. -e. /vîlcea + -ioară.

VÎLCIOÁRĂ, vîlcioare, s. f. Vîlcelușă. Aș vrea să văd acuma natala mea vilcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint. EMINESCU, O. I 6.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâlcioáră (pop.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre

vâlcioáră s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre

Intrare: vâlcioară
vâlcioară substantiv feminin
  • silabație: vâl-cioa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlcioa
  • vâlcioara
plural
  • vâlcioare
  • vâlcioarele
genitiv-dativ singular
  • vâlcioare
  • vâlcioarei
plural
  • vâlcioare
  • vâlcioarelor
vocativ singular
plural

vâlcioară

etimologie: