Definiția cu ID-ul 953505:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
uțuța, uțuț, vb. tranz., refl. – A (se) legăna: „Mă uțuțam cu Anișoara lui Morar pă niște crenji și o apărut bătrânul” (Memoria, 2014: 150; Oarța de Sus). – Din (h)uța (onomatopee) (DEX).