úznă, V. usnă.

†USNĂ (pl. -ne) sf. 1 🫀 ‡Buză ¶ 2 Marginea de sus a unei oale, a unui vas, a unui pahar, gură: Și’n d’usna paharului Scrisă-i vița vinului (IK.-BRS.) ¶ 3 ⛵ Marginea de sus a luntrii (👉 🖼 2973): cellalt a scufundat luntrea ăstuia, după ce i-a umplut-o cu pămînt pînă peste ~ (S.-ALD.) ¶ 4 Buza clopotului: clopotul cel mare niciodată n’a sunat într’o ~, fără să pue tot orașul în mișcare (NEGR.) [ ‡ustnă < vsl. ustĭna].

úsnă, úznă și ústnă f., pl. e (vsl. ustĭna, buză, d. ustĭ, ușa, rudă cu lat. ostium, ușă; bg. sîrb. usna, buză; bg. rus. ustá, p. gură. V. ușă). Vechĭ. Buză. Azĭ. Trans. Olt. Munt. Mold. Marginea (buza) unuĭ vas (pahar, clopot, luntre, corabie): ceamurĭ înfundate pînă la usnă (Oltenița, VR. 1912, 10, 54). – Și usmă (Olt. Rev. I. Crg. 4, 250). V. copastie.

usnă (pop.) s. f., g.-d. art. usnei; pl. usne