3 definiții pentru utălui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

utăluĭésc v. tr. (ung. utálni). Ps. S. Urăsc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî.

Intrare: utălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • utălui
  • utăluire
  • utăluit
  • utăluitu‑
  • utăluind
  • utăluindu‑
singular plural
  • utăluiește
  • utăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • utăluiesc
(să)
  • utăluiesc
  • utăluiam
  • utăluii
  • utăluisem
a II-a (tu)
  • utăluiești
(să)
  • utăluiești
  • utăluiai
  • utăluiși
  • utăluiseși
a III-a (el, ea)
  • utăluiește
(să)
  • utăluiască
  • utăluia
  • utălui
  • utăluise
plural I (noi)
  • utăluim
(să)
  • utăluim
  • utăluiam
  • utăluirăm
  • utăluiserăm
  • utăluisem
a II-a (voi)
  • utăluiți
(să)
  • utăluiți
  • utăluiați
  • utăluirăți
  • utăluiserăți
  • utăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • utăluiesc
(să)
  • utăluiască
  • utăluiau
  • utălui
  • utăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)