opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uschit sm vz ușchit1

UȘCHI, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.

UȘCHI, ușchesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. – Et. nec.

UȘCHIT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.

UȘCHIT, -Ă, ușchiți, -te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieșite din comun, original. ♦ Zăpăcit. – V. ușchi.

hușchi2 v vz ușchi

uschi v vz ușchi

ușchi [At: BL II, 194 / V: hoș~, hoști, huschi, huști, uschi, ~chia, uști / Pzi: ~chesc / E: țig ušti] 1 vi (Arg) A pleca. 2 vi (Îe) A o ~ A o șterge. 3 vi (În argoul școlarilor) A trage chiului Si: a chiuli (1). 4 vt A da cuiva o lovitură. 5 vt A atinge (1).

ușchia v vz ușchi

ușchit2, ~ă a [At: BUL. FIL. II, 257 / Pl: ~iți, ~e / E: ușchi] (D. obiecte de îmbrăcăminte) 1 Rupt. 2 Uzat.

ușchit1 sn [At: UDRESCU, GL. / V: usc~ / Pl: (nob) ~uri / E: ușchi] (Arg) Chiuleală.

uști2 v vz ușchi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ușchi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ușchesc, imperf. 3 sg. ușchea; conj. prez. 3 sg. și pl. ușchească

ușchit adj. m., pl. ușchiți; f. sg. ușchită, pl. ușchite

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ușchi (-chesc, -it), vb. refl. – (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc, a ieși brusc. Țig. ušt- „a se ridica”, imperativ ušti (Vasiliu, GS, VII, 129; Graur 194; Graur, BL, IV, 199; Juilland 178), cf. tc. ușt „afară”. Legătura cu sl. ušidŭ „fugar”, rus. uškam „iepure” nu este clară (cf. Vasmer, III, 98). – Der. ușchială, s. f. (Arg., fugă).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ușchi, ușchesc I. v. t. a fura. II. v. r. 1. a înnebuni, a se sminti. 2. a se retrage în grabă; a pleca precipitat, a fugi. 3. a pleca în străinătate cu intenția de a nu se mai întoarce în țară.

ușchit, -ă, ușchiți, -te adj. 1. nebun, smintit. 2. plecat; fugit. 3. fugit din țară; rămas în străinătate. 4. excentric, ieșit din comun.

Intrare: ușchi
verb (V404)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ușchi
  • ușchire
  • ușchit
  • ușchitu‑
  • ușchind
  • ușchindu‑
 singular plural
  • ușchește
  • ușchiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ușchesc
 (să)
  • ușchesc
  • ușcheam
  • ușchii
  • ușchisem
a II-a (tu)
  • ușchești
 (să)
  • ușchești
  • ușcheai
  • ușchiși
  • ușchiseși
a III-a (el, ea)
  • ușchește
 (să)
  • ușchească
  • ușchea
  • ușchi
  • ușchise
plural I (noi)
  • ușchim
 (să)
  • ușchim
  • ușcheam
  • ușchirăm
  • ușchiserăm
  • ușchisem
a II-a (voi)
  • ușchiți
 (să)
  • ușchiți
  • ușcheați
  • ușchirăți
  • ușchiserăți
  • ușchiseți
a III-a (ei, ele)
  • ușchesc
 (să)
  • ușchească
  • ușcheau
  • ușchiră
  • ușchiseră
uschi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ușchia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ușchit
ușchit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușchit
  • ușchitul
  • ușchitu‑
  • ușchită
  • ușchita
plural
  • ușchiți
  • ușchiții
  • ușchite
  • ușchitele
genitiv-dativ singular
  • ușchit
  • ușchitului
  • ușchite
  • ușchitei
plural
  • ușchiți
  • ușchiților
  • ușchite
  • ușchitelor
vocativ singular — —
plural — —
uschit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ușchi, ușchescverb

  • 1. argou; argotic A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc. DEX '98 DEX '09
etimologie:

ușchit, ușchităadjectiv

argou; argotic
  • 1. Care a plecat, a dispărut repede și pe neobservate dintr-un loc. DEX '98 DEX '09
  • 2. Care are comportări ieșite din comun. DEX '09 DEX '98
    sinonime: original
etimologie:
  • vezi ușchi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.