uscare sf [At: PSALT. 207 / Pl: ~cări / E: usca] 1 Scoatere totală sau parțială a umezelii dintr-un obiect pe cale naturală (prin evaporare) sau artificială (printr-un procedeu tehnic) Si: zbicire, zvântare, (reg) ojijire. 2 Pierdere (totală) a sevei Si: ofilire, veștejire. 3-4 (Îvr) Uscătură (5-6). 5 Deshidratare (a unor alimente) în vederea conservării. 6 Slăbire (din cauza unei boli, a unei suferințe etc.).