urzói, urzoaie, (urzitor), s.n. (reg.) Instrument folosit pentru a pregăti urzeala (țesătura) la războiul de țesut; stavila pe care se fixează tiara; dispozitiv de urzit, urzitor: „Ea dă vina la urzoi / Că toată pânza-i lătunoi” (Bârlea, 1924, I: 96). – Din urzi + suf. -oi (MDA).