urzicuță sf [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 562 / Pl: ~țe / E: urzică + -uță] 1-8 (Bot; șhp) Urzică (1-4) (mică). 9 (Bot) Verbină (Verbena hybrida, chamaedryfolia). 10 Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunzele verde-gălbui, purpuriu închis sau roșii, cu flori albe sau purpurii, dispuse în spic, cultivată ca plantă ornamentală Si: mireasă, (reg) urzică (26) (Coleus blumei). 11 (Bot; reg) Teișor (Kerria japonica). 12 (Mol; art.) Numele unei hore. 13 (Mol; art.) Melodia după care se dansează urzicuța (12).