ursuz, ~ă [At: R. POPESCU, CM I, 424 / V: (Mol; înv) h~, hurhuz, hurzuji amp / Pl: ~i, ~e, (înv) ~uji / E: tc uğursuz] 1 a (Înv) Care nu are noroc Si: ghinionist (2), nenorocos. 2 a (Înv) Care aduce nenorocire altora. 3-4 smf, a (Om) căruia nu-i place societatea Si: închis, morocănos, necomunicativ, neprietenos, posac, (îvr) umorist² (2), ursos (3). 5-6 av, a (D. înfățișarea, manifestările, acțiunile etc. oamenilor) (într-un mod) care exprimă sau trădează lipsa de amabilitate, de prietenie, o stare de nemulțumire, de tristețe permanentă. 7 a (Fig; d. obiecte) Lipsit de atracție Si: neplăcut, respingător.