urmăritor, ~oare [At: SLAVICI, O. I, 205 / Pl: ~i, ~oare / E: urmări + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea, a-l ajunge, a-l prinde, a-l aresta etc.) Si: (îvr) următor (7-8). 3 a (Jur) Care urmărește pe cineva pentru plata unei creanțe. 4 smf Persoană care cercetează ceva anume. 5 smf Amator de...