urluială sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. VIII, 38/P: ~lu-ia~ / V: horu~, h~, huru~, urăi~, uri~, urloi~, urui~ / Pl: ~ieli, (rar) ~iele / E: urlui¹ + -eală] 1 Urluire (1). 2 Boabe de cereale măcinate mare, întrebuințate ca hrană pentru animale Si: (reg) urui¹, uruioc¹, păsat. 3 (Reg) Păsat cu lapte dulce. 4 Hrană pentru animale cu urluială . 5 (Pan) Sare zdrobită sau măcinată mare. 6 (Reg; îf huruială) Treabă multă.