urjumă sf [At: SCRIBAN, D. / V: cu~, hu~, uju~ / Pl: ~me / E: ns cf tc kurșun „glonț”] (Reg) 1 Sfărâmătură. 2 Fărâmă (de pâine). 3 (Fig; dep) Epitet dat unui om zgârcit (care nu dă nici o fărâmă de pâine). 4 (Mpl) Jumări (de porc). 5 (Dep) Epitet pentru o femeie urâtă și rea, cu părul zbârlit.