URICAR s.m. (Mold.) Funcționar de cancelarie care se ocupă cu scrierea uricelor. Boul vel logofet . . . Coțofana uricar. CANTEMIR, IST. Între diecii divanului era cîte 5 si 6 uricari . . . tălmăcitori si făcători uricilor celor slovenești. GHEORGACHI. Etimologie: uric + suf. -ar. Vezi și uric, uricaș, urici, Cf. n o t a r ă ș.