URDU s. n. Limbă indo-europeană, din ramura indo-iraniană, oficială în Pakistan, răspândită și în nord-vestul Indiei. [Acc. și: urdu] – Din engl., fr. urdu.

urdu si [At: GRAUR, I. L. 196 / A și: urdu / E: fr ourdou] Limbă iraniană vorbită în India mai ales de musulmani care este și limba oficială a Pakistanului.

URDU s. n. Variantă a limbii hindi cu dezvoltare separată; limbă oficială în Pakistan. [Acc. și: urdu] – Din engl., fr. urdu.

URDU s.n. (Lingv.) Varietate lingvistică a limbii neoindiene. [Acc. și urdu. / < engl., it. urdu, cf. hind. urdu-zaban – limba taberelor militare].

URDU/URDU s. n. aspect literar, alături de hindi, al limbii hindustane, limbă oficială în Pakistan. (< engl., fr. urdu)

+urdu¹ adj. invar. (cuvinte ~)

!urdu² (limbă) s. n.

urdu (limbă) s. f.

URDU s. n. (< engl., it. urdu, cf. hind. urdu-zaban – limba taberelor militare): varietate lingvistică a limbii neoindiene (v. indiană).

ÚRDU s. n. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană vorbită de musulmanii din Pakistan (oficială alături de engleză) și India, fiind una dintre cele 14 limbi oficiale. Este o variantă a lb. hindi, cu dezvoltare separată, deosebindu-se în special prin alfabetul arabo-persan. Are peste 75 mil. de vorbitori.