urdoare, (ulduoare), s.f. – (reg.; med.) Secreția ochiului din timpul nopții (ALR, 1964: 44); secreție albă care se depune pe marginea pleoapelor (Antologie, 1980): „Și-i cumpără liacurele / (...) / Și o scoate din urdori” (Bârlea, 1924, II: 183). Se referă mai degrabă la secreția urciorului / ulciorului, după ce buba se coace și devine dureroasă. – Cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981); lat. *horridor (Pușcariu, Tiktin, cf. DER; DEX); posibil din urdă (cuvânt autohton) + suf. -oare (MDA).