urdinare sf [At: (a. 1685) CCR, 133/22 / Pl: ~nări / E: urdina] 1 (Îrg) Parcurgere frecventă a unui traseu (pentru a ajunge undeva sau la cineva) Si: (îrg) urdinat (1), (înv) urdinătură (1), (reg) urdineală (1). 2 (Îrg) Mers (alergare) dintr-un loc în altul Si: (îrg) urdinat (2), (înv) urdinătură (2), (reg) urdineală (2). 3 (Îrg) Parcurgere a unui traseu după ceva sau după cineva Si: (îrg) urdinat (3), (înv) urdinătură (3), (reg) urdineală (3). 4 (Îvr) Întreținere de relații sexuale. 5 (Îrg; șîs ~a cea lină) Diaree (6). 6 (Mai ales îs ~ cu sânge) Dizenterie. 7 (Reg) Evacuare a materiilor fecale din intestin. 8 (Reg) Urdiniș (1).