urburár, urburari, s.m. (arh.) Persoană care efectua strângerea dării de aur, de la proprietarii particulari de mine, cuvenită regelui: „...nimeni dintre urburarii de acum și viitori să nu cuteze să ia de la ei vreo parte din minereuri” (Monografia, 1972: 523; doc. din 1347). – Moștenit din lat. urburarius (MDA).