5 definiții pentru uracil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URACÍL s. n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.

URACÍL s. n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.

URACIL s. n. bază azotată piramidinică din structura acizilor nucleici. (< fr. uracile)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

URACÍL s. n. Pirimidină (C4H4N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină, și timină. (terminolog. științif., pref. ur(o)1- + acetic + suf. -il (= substanță referitoare la); cf. engl. uracil) [MW]

Intrare: uracil
  • silabație: u-ra-cil, ur-a-cil info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uracil
  • uracilul
  • uracilu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • uracil
  • uracilului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uracil

  • 1. biologie Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: