upovăi [At: PSALT. HUR. 16^v/22 / V: op~, upăv~, ~va, ~ovi, upuv~ / Pzi: ~esc / E: slv оуповати, оупъвати] (Înv) 1 vi (Udp „în”, „spre”, „pre”) A se îndrepta cu încredere spre cineva sau spre ceva, în speranța de a obține ajutor, îndurare, adăpost etc. Si: (înv) a nădăjdui, a năzui. 2-3 vti A nădăjdui.