UNIȘOR adj. (Mold., Trans. SV) .Unic. A: Cuconașul ei de șapte ai unișor, adecă numai acela avînd unul născut. DOSOFTEI, VS. ◊ (Substantival) Fig. Să deratici unișoara mea de la sălbatici. DOSOFTEI, PS. C: Unișoara fetiță a lui ca la 12 ani. SA, 61^v. ◊ (Substantival) Moartea unișorului său. SA, 66^v; cf. PSALT. (1651). Etimologie: un(u) + suf. -ișor.