universalism sn [At: GUȘTI, P. A. 205 / Pl: ? / E: fr universalisme] 1-6 Universalitate (2-5, 7-8). 7 Caracter de dominație asupra unor mari teritorii, asupra mai multor națiuni. 8-10 Atitudine a celui care acceptă ca valabil numai ceea ce este recunoscut pe plan universal (7-9). 11 Doctrină care consideră realitatea ca un tot unic¹ (1), universal (2).