unison [At: PROT.-POP, N. D. / V: (îvr) ~sun sn / S și: (după fr) unisson / Pl: ~uri sn, ~i, ~e a / E: it unisono, fr unisson, ger unisono] 1-2 sn, a (Efect) produs de două sau de mai multe instrumente, voci etc. ce produc simultan un sunet de aceeași înălțime. 3 sn (Pex) Executare simultană a acelorași sunete de mai multe voci sau mai multe instrumente. 4 sn (Muz; îlav) La (sau în) ~ Pe (sau pentru) o singură voce. 5 sn (Îal; șîf într-un ~) înțelegere deplină Si: în acord, în concordanță. 6 a (D. sunete) De aceeași înălțime. 7 a (D. emisii de sunete concomitente sau succesive) Compus din sunete de aceeași înălțime. 8 a (Rar; d. instrumente) Care produce sunete de o singură înălțime. 9 av (Rar) În unanimitate Si: într-un glas.