5 definiții pentru uniciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uniciune sf [At: (cca 1601) TEXTE ROM. (XVI), 339 / V: uneci~, unăci~ / Pl: ? / E: uni3 + -iciune] (Înv) 1-2 Unitate (9-10). 3 Unire (3).

UNICIUNE s.f. (Mold., Criș., Trans. SV) Unitate. A: A tuturora uniciune. DM, 5v; c.f. DM, 40v, 41r. C: Într-o uniciune deplină. SA, 15v. Și Troița în uniciune. CES 1702-1758, 170v; cf. MISC. SEC. XVII, 63r. Variante: unăciune (MISC. SEC. XVII, 63r). Etimologie: uni + suf. -(i)ciune.

unicĭúne f. Vechĭ. Unire, alianță.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: uniciune
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uniciune
  • uniciunea
plural
  • uniciuni
  • uniciunile
genitiv-dativ singular
  • uniciuni
  • uniciunii
plural
  • uniciuni
  • uniciunilor
vocativ singular
plural