Definiția cu ID-ul 828377:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: unic] – Din lat. unicus, fr. unique.