unghi² sn [At: COD. VOR. 82/4 / V: (înv) iun~, în~ / Pl: ~uri / E: ml anglus (= angulus)] 1 Partea exterioară a unei construcții, formată din îmbinarea a două laturi ale acesteia. 2 Porțiune dintr-o încăpere între extremitățile unor pereți care se unesc Si: colț (51), ungher³ (1), (îrg) ungheț (1), (reg) unghiură. 3 (Înv; îe) Piatră din (sau în) cazul (sau din, la marginea) ~ului sau piatră din ~ (sau în margine de ~) sau capul ~ului Piatră unghiulară. 4 (Îe) în (sau prin, din) toate ~urile (De) pretutindeni. 5 (Înv; îe) A umbla prin ~uri A umbla de colo colo (fară rost). 6 (Reg) Colț al bucătăriei unde se țin vasele de gătit. 7 (Mun) Locul din fundul tinzii unde se amenajează vatra Si: colț (30), (reg) corlată (4). 8 (Reg) Firidă la sobă Si: cotlon (6). 9 Punct unde se întâlnesc două laturi ale unei suprafețe. 10 Colț (38). 11 Colț format de o stradă, un drum etc. 12 Parte (extremă), colț de forma unui unghi² (16) ascuțit al unui ținut. 13 Loc îndepărtat, ascuns. 14 (Înv; îe) În (sau întru) ~ În taină Si: pe ascuns. 15 (Înv; șîs) ~ de mare Golf. 16 Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din același punct. 17 (Înv; îs) ~ bont Unghi obtuz. 18 (Îs) ~ exterior Unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi Si: unghi extern. 19 (Îs) ~ interior Unghiul dintre două laturi ale unei figuri geometrice, în interiorul acesteia. 20 (Îs) ~ înscris Unghi care are vârful pe un cerc, iar ca laturi două coarde ale cercului. 21 (Îs) ~ la centru Unghi cu centrul în vârful cercului și laturile cuprinse în cerc. 22 (Îs) ~ solid Unghi poliedru. 23 (Ast; îs) – orar Unghi servind la stabilirea poziției unui astru pe sfera cerească. 24 (Fiz, Teh; îs) ~ de reflexie Unghi² pe care îl face raza de lumină reflectată pe suprafața de separație a două medii, cu normala la suprafață în punctul de incidență. 25 (Fiz, Teh; îs) ~ de refracție Unghi pe care îl face o rază de lumină ce s-a refractat străbătând suprafața de separație a două medii, cu normala în punctul de incidență la acea suprafață. 26 (Îs) ~ de frecare Unghiul dintre suprafețele a două corpuri, sub care are loc frecarea. 27 (Îs) ~ mort Zonă de teren din fața unui obstacol unde nu pot ajunge proiectilele trase din spatele acestuia. 28 (Îs) ~ vizual Câmp vizual. 29 (Atm; îs) ~ facial Unghi format din unirea liniei care trece prin incisivii superiori și punctul cel mai proeminent al frunții cu linia care unește conductul auditiv cu aceiași dinți. 30 (Reg) Locul de îmbinare a căpriorilor la casă. 31 (Fiz; de obicei determinat de un substantiv în genitiv sau de un adjectiv) Punct de vedere. 32 (Înv) Veche unitate teritorial-administrativă Si: parte, (înv) judecie. 33 (Reg) Echer (1). 34 (Reg) Colț (de arătură) Si: clin (2), ic.