†UNDA (-dez) I. vb. intr. Mold. Bucov. Oaș. Băn. A clocoti, a fierbe în clocote, a face valuri: Tingirele undează Pre cerb ca să-l piarză! (VOR.); cînd unda căldarea de vărsa... băga mîna în căldare de potolea undele și nu se vătăma (DOS.). II. vb. tr. 1 A face să clocotească, să fiarbă în clocote ¶ 2 A face să se miște în valuri; a ondula: o adiere căldicică abia mișca vlăstarele subțiri, și unda ușurel semănăturile verzi din depărtare (DLVR.) [lat. ŭndare].