umplător, ~oare [At: AR (1829), 168/35 / V: (înv) îm~ sm, (reg) ~lutor a, sf, împlutor a / Pl: ~i, ~oare / E: umple + -ător] 1 sm (Înv) Persoană care avea sarcina de a umple paharele cu vin la masă Si: paharnic. 2 a (Îrg; d. boli) Contagios (1). 3 sf (Reg; îf umplutoare) Pâlnie. 4 sf (Reg) Loc unde se află o sursă de apă Si: izvor.