umplut², ~ă a [At: PSALT. 298 / V: (înv) îm~ / Pl: ~uți, ~e / E: umple] 1 (D. vase, recipiente, cavități, spații etc.) în care se află ceva până la (o) limită Si: umflat² (12). 2 (D. arme de foc) Încărcat. 3 (D. anumite mâncăruri) Pregătit cu umplutură . 4 Deplin (4). 5 (Rar; d. flori) Învoit. 6 (Fig; udp „de”) Care este copleșit de ceva (în cantitate mare) Si: plin. 7 (Reg) Murdar. 8 (D. foi, hârtii etc.) Acoperit cu scriere, cu desene etc. 9 (Înv; d. unități de timp) Împlinit.