UMPLEA, †ÎMPLEA (-plu) I. vb. tr. 1 A face plin, a băga înăuntru pînă ce nu mai încape nimic: cînd ajunse la fîntînă, zmeul umplu pieile amîndouă cu apă (RET.) ; ~ un sac; ~ hambarele cu grîu; a-și ~ buzunarele; F: a-și ~ burta, pîntecele, foalele, a se îndopa cu mîncare; ~ cu bani, a da cuiva bani mulți, a-l îmbogăți: pre toți i-au umplut Aron-Vodă cu bani, luînd bani cu camătă de la Turci și de la alții (LET.) ¶ 2 A astupa: ~ un șanț; Ⓕ: au făcut mare cheltuială Brîncoveanul-Vodă la Udriu, cu Poarta, avînd nume de bogat și vrînd să umple gurile tuturor (NEC.) ¶ 3 A acoperi cu scrisul: ~ o coală de hîrtie; ~ o chitanță, o poliță, a scrie pe ea tot ce e de trebuință ¶ 4 A ocupa aproape tot locul disponibil, a veni în mare număr într’un loc: și Domnezeu blagoslovi ei și zise lor: créșteți și vă înmulțiți și împleți pămîntul (PAL.); (P): Dumnezeu a umplut lumea cu ce a putut (ZNN.), adică cu buni și cu răi; Moscalii au umplut Țara-leșască (NEC.); mi-a umplut odaia de fum ¶ 5 A face să-l cuprindă; a-l cuprinde: ~ de groază, de fiori, de spaimă, de mirare, de bucurie, etc.; cum vezi, i-a umplut de spărieți (CRG.); și-l umple o frică neînțeleasă (VLAH.); Ochii tăi cei negrișori Umple-mi trupul de fiori (IK.-BRS.) ¶ 6 A împlini: umple acum la toamnă trei ani (CIAUȘ.); (Rada) de-abia pe la Sîm-Pietru Umple optsprezece vremuri (COȘB.) ¶ 7 A murdări, a mînji: m’a umplut cu noroiu; pupăza își umple cuibul ¶ 8 🩺 A molipsi, a transmite o boală: capra l-a umplut de rîie; (P): o oaie rîioasă umple toată turma. II. vb. refl. 1 A se face plin: banița nu se umple cu vorbe (ZNN.); în curînd biserica se umplu de credincioși (ALECS.); fără întîrziere școala s’a umplut de băieți doriți de învățătură (CRG.); umplutu-s’au Leșii de bani și de haine și de cai și de arme (MUST.); moșneagul cînd a văzut-o i s’au umplut ochii de lacrimi și inima de bucurie (CRG.); lumea privea și i se umplea inima de mîndrie (ISP.); De dorul lui și inima Și sufletu-i se umple (EMIN.) ¶ 2 Ⓕ A fi cuprins: a se ~ de groază, de fiori, de spaimă, de mirare, etc. ¶ 3 A se împlini: și aceasta tot fu ca să se împle ce e zis de Domnul prin prorocul (BIBL.); se împlură atunci 70 de ai de cînd era robiți (MX.) ¶ 4 A se murdări, a se mînji: s’a umplut de noroiu, de cerneală ¶ 5 A se molipsi, a i se transmite o boală: s’a umplut de guturaiu, de rîie [lat. implēre].