2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ulucit1 sn [At: TDRG / Pl: (nob) ~uri / E: uluci1] Fabricarea de uluce1 (18).

ulucit2, ~ă a [At: CR (1834), 3482/42 / Pl: ~iți, ~e / E: uluci] (Reg) 1 (D. clădiri) Cu uluc (8) la streașină. 2 (D. piese de lemn) în care s-a săpat un uluc (18).

ULUCÍT, -Ă, uluciți, -te, adj. (Despre materiale lemnoase) Scobit de-a lungul, pentru a permite îmbinarea cu altă piesă. V. uluc (4). 2 lemne groase ulucite. ANTIPA, P. 58.

uluci vt [At: TDRG / Pzi: -ucesc / E: uluc] (Reg) 1 A face un uluc (18). 2 A ulucări.

ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc.

ulucì v. a netezi ulucele sau scândurile dușumelii.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ulucí, ulucésc, vb. IV (reg.) a netezi ulucile sau scândurile dușumelii la o casă.

Intrare: ulucit
ulucit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulucit
  • ulucitul
  • ulucitu‑
  • uluci
  • ulucita
plural
  • uluciți
  • uluciții
  • ulucite
  • ulucitele
genitiv-dativ singular
  • ulucit
  • ulucitului
  • ulucite
  • ulucitei
plural
  • uluciți
  • uluciților
  • ulucite
  • ulucitelor
vocativ singular
plural
Intrare: uluci
verb (VT406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uluci
  • ulucire
  • ulucit
  • ulucitu‑
  • ulucind
  • ulucindu‑
singular plural
  • ulucește
  • uluciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ulucesc
(să)
  • ulucesc
  • uluceam
  • ulucii
  • ulucisem
a II-a (tu)
  • ulucești
(să)
  • ulucești
  • uluceai
  • uluciși
  • uluciseși
a III-a (el, ea)
  • ulucește
(să)
  • ulucească
  • ulucea
  • uluci
  • ulucise
plural I (noi)
  • ulucim
(să)
  • ulucim
  • uluceam
  • ulucirăm
  • uluciserăm
  • ulucisem
a II-a (voi)
  • uluciți
(să)
  • uluciți
  • uluceați
  • ulucirăți
  • uluciserăți
  • uluciseți
a III-a (ei, ele)
  • ulucesc
(să)
  • ulucească
  • uluceau
  • uluci
  • uluciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ulucit

  • 1. (Despre materiale lemnoase) Scobit de-a lungul, pentru a permite îmbinarea cu altă piesă.
    exemple
    • 2 lemne groase ulucite. ANTIPA, P. 58.
      surse: DLRLC

etimologie: