6 definiții pentru ulucar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ulucar1 [At: ARVINTE, TERM. 173 / Pl: ~i sm, ? s / E: uluc + -ar] (Reg) 1 sm Muncitor care lucrează la transportarea buștenilor pe uluc (13). 2 sn Ulucitor.

ulucar2 sm [At: ANTIPA, P. 594 / V: olo~ / Pl: ~i / E: ulucă1 + -ar] (Iht; reg) Crap (6) săltăreț.

ulucar m. Zool. crap săltăreț, slab și lungăreț (umblă primăvara să sară gardurile).

ulúc (est) și olúc (Ban.) n., pl. e (turc. oluk, uluk, d. ngr. avláki, canal, de unde și alb. lĭuk, lĭugu, jgheab, și flĭugă, scîndură. D. turc. oluk vine reluat ngr. lúki; bg. oluk). Jgheab (troacă de adăpat vitele), canal de tinichea pus la marginea acoperișuluĭ și prelungit pe lîngă zidurĭ ca să se scurgă apa de ploaĭe, țeavă pusă ca să se scurgă mustu, făina ș. a.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ulucar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulucar
  • ulucarul
  • ulucaru‑
plural
  • ulucari
  • ulucarii
genitiv-dativ singular
  • ulucar
  • ulucarului
plural
  • ulucari
  • ulucarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)