O definiție pentru ultraoptimetru
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ultraoptimetru s. n., pl. ultraoptimetre
Intrare: ultraoptimetru
ultraoptimetru substantiv neutru
| substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)