O definiție pentru ultraoptimetru


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ultraoptimétru s. n., pl. ultraoptimétre

Intrare: ultraoptimetru
ultraoptimetru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultraoptimetru
  • ultraoptimetrul
  • ultraoptimetru‑
plural
  • ultraoptimetre
  • ultraoptimetrele
genitiv-dativ singular
  • ultraoptimetru
  • ultraoptimetrului
plural
  • ultraoptimetre
  • ultraoptimetrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)