2 intrări

O definiție

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ultrafiltra vb. → filtra

Intrare: ultrafiltrat
ultrafiltrat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultrafiltrat
  • ultrafiltratul
  • ultrafiltratu‑
  • ultrafiltra
  • ultrafiltrata
plural
  • ultrafiltrați
  • ultrafiltrații
  • ultrafiltrate
  • ultrafiltratele
genitiv-dativ singular
  • ultrafiltrat
  • ultrafiltratului
  • ultrafiltrate
  • ultrafiltratei
plural
  • ultrafiltrați
  • ultrafiltraților
  • ultrafiltrate
  • ultrafiltratelor
vocativ singular
plural
Intrare: ultrafiltra
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ultrafiltra
  • ultrafiltrare
  • ultrafiltrat
  • ultrafiltratu‑
  • ultrafiltrând
  • ultrafiltrându‑
singular plural
  • ultrafiltrea
  • ultrafiltrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ultrafiltrez
(să)
  • ultrafiltrez
  • ultrafiltram
  • ultrafiltrai
  • ultrafiltrasem
a II-a (tu)
  • ultrafiltrezi
(să)
  • ultrafiltrezi
  • ultrafiltrai
  • ultrafiltrași
  • ultrafiltraseși
a III-a (el, ea)
  • ultrafiltrea
(să)
  • ultrafiltreze
  • ultrafiltra
  • ultrafiltră
  • ultrafiltrase
plural I (noi)
  • ultrafiltrăm
(să)
  • ultrafiltrăm
  • ultrafiltram
  • ultrafiltrarăm
  • ultrafiltraserăm
  • ultrafiltrasem
a II-a (voi)
  • ultrafiltrați
(să)
  • ultrafiltrați
  • ultrafiltrați
  • ultrafiltrarăți
  • ultrafiltraserăți
  • ultrafiltraseți
a III-a (ei, ele)
  • ultrafiltrea
(să)
  • ultrafiltreze
  • ultrafiltrau
  • ultrafiltra
  • ultrafiltraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)