2 definiții pentru ultimogenitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTIMOGENITÚRĂ s. f. regim al unor societăți în care ultimul născut dintre frați are drept de moștenire. (< fr. ultimogéniture)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ultimogenitúră s. f., g.-d. art. ultimogenitúrii

Intrare: ultimogenitură
ultimogenitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultimogenitu
  • ultimogenitura
plural
genitiv-dativ singular
  • ultimogenituri
  • ultimogeniturii
plural
vocativ singular
plural