2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ulma [At: BIBLIA (1688), 3802/20 / V: ~mi, (reg) urma (Pzi: 3 urmează), aurma (Pzi: 3 aurmă) / Pzi: ulm, ~mez / E: ns cf adulma] (Îrg) 1 vt(a) A adulmeca (1). 2 vi (Rar; d. oameni) A mirosi. 3 vt (Fig) A presimți.

ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. A adulmeca. Copoii din bătătură îl ulmară, îl zăriră, îl luară în goană. ODOBESCU, S. III 246. Ogari slobozea, Fata d-o ulma, Urma i-o găsea. PĂSCULESCU, L. P. 181. – Prez. ind. și: ulmez.

ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. (Pop.) A adulmeca; p. ext. a urmări. – Din urma2.

ulmà (și ulmì) v. 1. a adulmeca: îl ulmară copoii OD.; 2. fig. a simți observând: îl și ulmi că are ochi de femeie POP. [Vechiu-rom, olmu, miros de fiară = lat. *OLMEN (din OLERE, a mirosi)].

adúlmec și (vechĭ) adúlm, aúlm și úlm, a v. tr. (lat. ad-olmĭcare saŭ rom. olm, miros, compus ca ad-un). Iaĭ urma mirosind (cum fac cîniĭ ca să descopere vînatu ca să se ferească de vînătorĭ): un cîne care adulmecă putoarea fĭareĭ. (Sadov. VR. 1924,1,9). Fig. Inima îĭ umbla aĭiurea cercetînd, adulmecînd (Rebr, 2,129); hoțu adulmecă mișcarea polițiiĭ. – Și dúlmăc, -ecĭ, -ecă; să -ece (Mold. sud) și ulmesc (Mold. sud): îșĭ unflă nările lupu ca să ulmească stîna, și pornește (VR. 2,204). Mrom. úlmic, a -a (d. olmu, olm). V. aput și oblicesc 1.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ulmá, ulméz, vb. I (înv.) 1. (despre câini, copoi etc.) a adulmeca. 2. (fig.; despre oameni) a simți, a observa, a mirosi.

Intrare: ulmat
ulmat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulmat
  • ulmatul
  • ulmatu‑
  • ulma
  • ulmata
plural
  • ulmați
  • ulmații
  • ulmate
  • ulmatele
genitiv-dativ singular
  • ulmat
  • ulmatului
  • ulmate
  • ulmatei
plural
  • ulmați
  • ulmaților
  • ulmate
  • ulmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ulma
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ulma
  • ulmare
  • ulmat
  • ulmatu‑
  • ulmând
  • ulmându‑
singular plural
  • ulmă
  • ulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ulm
(să)
  • ulm
  • ulmam
  • ulmai
  • ulmasem
a II-a (tu)
  • ulmi
(să)
  • ulmi
  • ulmai
  • ulmași
  • ulmaseși
a III-a (el, ea)
  • ulmă
(să)
  • ulme
  • ulma
  • ulmă
  • ulmase
plural I (noi)
  • ulmăm
(să)
  • ulmăm
  • ulmam
  • ulmarăm
  • ulmaserăm
  • ulmasem
a II-a (voi)
  • ulmați
(să)
  • ulmați
  • ulmați
  • ulmarăți
  • ulmaserăți
  • ulmaseți
a III-a (ei, ele)
  • ulmă
(să)
  • ulme
  • ulmau
  • ulma
  • ulmaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ulma
  • ulmare
  • ulmat
  • ulmatu‑
  • ulmând
  • ulmându‑
singular plural
  • ulmea
  • ulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ulmez
(să)
  • ulmez
  • ulmam
  • ulmai
  • ulmasem
a II-a (tu)
  • ulmezi
(să)
  • ulmezi
  • ulmai
  • ulmași
  • ulmaseși
a III-a (el, ea)
  • ulmea
(să)
  • ulmeze
  • ulma
  • ulmă
  • ulmase
plural I (noi)
  • ulmăm
(să)
  • ulmăm
  • ulmam
  • ulmarăm
  • ulmaserăm
  • ulmasem
a II-a (voi)
  • ulmați
(să)
  • ulmați
  • ulmați
  • ulmarăți
  • ulmaserăți
  • ulmaseți
a III-a (ei, ele)
  • ulmea
(să)
  • ulmeze
  • ulmau
  • ulma
  • ulmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ulma

etimologie: